Exista prea multa informatie. Omul zilelor noaste este bombardat din toate partile de informatii de tot felul. Aceiasi informatie o poti obtine pe mai multe cai. Selectia informatiilor relevante este de cele mai multe ori dificil de realizat. Suntem asaltati mai mult decat niciodata de spamuri, informatii care nu ne folosesc la nimic si ne incarca memoria. In fata avalansului informational se activeaza un mecanism de aparare ancestral : uitarea. Retinem putin si uitam mult. Cineva zicea odata ca acum nu mai avem nici o scuza pentru ca informatia exista, ea circula si este mai disponibila ca oricand. Dar acel cineva nu s-a gandit la situatia de fata: informatia nu mai exista in forma pura , pentru a deveni utilizabila , ea trebuie sa urmeze un intreg proces de extragere a relevantului din avalansa de lucruri care nu ne privesc. Iar extragerea, prelucrarea inseamna timp. La televizor, pe strada, in cutia postala, peste tot esti asaltat de informatii de care altii considera ca ai nevoie. Intr-o discutie intre prieteni trebuie sa stii tot ce misca, de la ultimele noutati din showbiz, trecand prin ce se mai intampla prin oras, pana la cotatiile actiunilor relevante de la bursa. Altfel esti considerat neinformat. Ne aflam intr-un proces continuu de acumulare de informatii pentru a fi cat mai competitivi pe piata profesionala. In tot acest proces apare , insa, un nou inconvenient : informatia se schimba rapid, mereu apar lucruri noi cu care trebuie sa fii la curent. Intr-un timp in care toata lumea are acces la informatie, conteaza oare cine detine primul informatia, cine o utilizeaza primul ? Din punct de vedere istoric ne aflam intr-o era informationala fara precedent.
Suprasaturarea informationala
Exista prea multa informatie. Omul zilelor noaste este bombardat din toate partile de informatii de tot felul. Aceiasi informatie o poti obtine pe mai multe cai. Selectia informatiilor relevante este de cele mai multe ori dificil de realizat. Suntem asaltati mai mult decat niciodata de spamuri, informatii care nu ne folosesc la nimic si ne incarca memoria. In fata avalansului informational se activeaza un mecanism de aparare ancestral : uitarea. Retinem putin si uitam mult. Cineva zicea odata ca acum nu mai avem nici o scuza pentru ca informatia exista, ea circula si este mai disponibila ca oricand. Dar acel cineva nu s-a gandit la situatia de fata: informatia nu mai exista in forma pura , pentru a deveni utilizabila , ea trebuie sa urmeze un intreg proces de extragere a relevantului din avalansa de lucruri care nu ne privesc. Iar extragerea, prelucrarea inseamna timp. La televizor, pe strada, in cutia postala, peste tot esti asaltat de informatii de care altii considera ca ai nevoie. Intr-o discutie intre prieteni trebuie sa stii tot ce misca, de la ultimele noutati din showbiz, trecand prin ce se mai intampla prin oras, pana la cotatiile actiunilor relevante de la bursa. Altfel esti considerat neinformat. Ne aflam intr-un proces continuu de acumulare de informatii pentru a fi cat mai competitivi pe piata profesionala. In tot acest proces apare , insa, un nou inconvenient : informatia se schimba rapid, mereu apar lucruri noi cu care trebuie sa fii la curent. Intr-un timp in care toata lumea are acces la informatie, conteaza oare cine detine primul informatia, cine o utilizeaza primul ? Din punct de vedere istoric ne aflam intr-o era informationala fara precedent.
